Doamne, Tu m-ai învăţat
Că de mă încred în Tine,
Chiar dac-o fi să străbat
Valea Plângerii, tot bine
Îmi va fi, căci o prefac
Într-un loc plin de izvoare.
De aceea, azi nu tac,
Ci-ţi cânt, Doamne, o cântare.
Să se-nalţe tot mai sus,
Peste nori şi peste stele
Numele Tău sfânt, Isus
Din versul cântării mele.
Mi-ai trimis ploi timpurii
În a mea copilărie
Şi-mi trimiţi şi ploi târzii
Binecuvântaţi să-mi fie
Anii bătrâneţii, grei,
Să n-am prea multă durere,
Ci să merg şi printre ei
Din putere în putere
Pan-ajung ‘naintea Ta,
În Sionul fericirii.
Cât doresc să fie-aşa,
Să-mi dai pâinea nemuririi!
Ţine-mă în casa Ta
Pân’ atunci, Te rog, părinte!
Să pot a Te lăuda
Prin cântări şi versuri sfinte.
lauzi încă multă vreme, soră dragă.