Eu sunt un gând al Celui veșnic Viu,
În granițe de lut, El contur mi-a dat,
Doar prin Isus eu slobodă mă știu,
Umbând în macrounivers, nelimitat.

Eu nu sunt doar o apă și-un pământ,
Atom care își poartă robii pe orbite,
Căci sunt un duh unit cu Duhul Sfânt,
Cu Domnul înălțat în locurile sfinte.

Eu sunt un strop de Cer, în circuit,
Acum ostaș pe-un câmp de bătălie
Prin al meu Isus, cerescu-a biruit,
Mă voi întoarce-Acasă, o ființă vie.

Eu nu sunt, nu sunt puf de păpădie
Dansând în agonie valsuri funerare,
Sunt bob de aur ancorat în veșnicie
Cu Dragostea care în veci nu moare.

Peregrinând, sunt glas într-o pustie,
Vestind o mântuire-atât de mare,
Căci frică mi-e de clipa prea târzie,
Nepăsarea lumii-n piept mă doare.

Sunt și eu un chip ce-a fost strivit,
Rău desfigurat, sub lespezi de păcat,
Recuperat de mâna Celui ce m-a iubit,
El a plătit tot, m-a înoit și m-a iertat.

Și dacă Dumnezeu acum încă mă lasă
Să mai adun aici ,comori în fel de fel,
Mă va primi când m-oi întoarce Acasă,
Numai cu-atât cât mi-e Comoară El.

Când voi primi un nume nou Acasă,
Voi ști atunci deplin, voi ști ce sunt
Prin Jertfa Sfântă, nemeritat aleasă,
Veșnic să fiu, Soția Mielului Preasfânt.

Cel Ce-a zis „Eu sunt Acel Ce sunt”,
E Tatăl meu și cred că nu mă va lăsa
Să uit menirea mea pe-acest pământ,
Îmi dă putere sfântă, să fac voia Sa.

Să fiu cântarea din vale, armonioasă,
În adieri, s-adun fii pentru Împărăție,
Meseni care-I vor sta alăturea la masă,
Isuse fă-mi cântarea izvor de Apa Vie.

Amin!