Toamna cu degete de frunză
Bate pe clape cu suspine
Și-n inimă vor să pătrunză
Sunete moi de clavecine.

Cu picături de ploaie deasă
Vin lacrimile ei pe strune
Și-n sufletul meu ca acasă
Viorile dau să răsune.

Un curcubeu de acuarele
Trage arcușul peste coarde
Și glasul de violoncele
Un dor îmi chinuie și arde.

De sus, din aripi de cocoare
Aud cu visele în teamă
Ecouri slabe de fanfare
Căzute-n file de alamă.

În mijlocul muzicii caut
O zi banală și terestră,
Dar adierile de flaut
Mă-ntemnițează în orchestră.

De mă întind și eu ca struna
Să întru-o notă-n armonie
Zvonind cu rimele întruna
S-adaug dor în poezie.

Privirea-mi cată dirijorul,
Iar Duhu-mi zice:„Cântă! Cântă!”
Și simt cum se înalță corul
În simfonie-albastră, sfântă.