M-am întrebat de-atâtea ori
Ce rost am eu pe-acest pământ?
De ce mi-e teamă deseori
Când văd în jur atâţia nori
Şi oameni reci...fără Cuvânt!

De ce mă doare o privire
Perfid ascunsă de-un surâs?
De ce e lipsă de iubire
Iar calea către mântuire
E-adesea cu suspin şi plâns?

M-am întrebat de ce în viaţă
Mă lupt mereu cu "eul" meu?
Când inima îmi dă povaţă
El se ridică...vrea în faţă
Şi-atunci greşesc...şi-mi este greu...

De ce mi-e trupu-n suferinţă,
Slăbit şi fără de puteri?
De ce e mică-a mea credinţă
Când pot să aflu biruinţă
La Domnul Sfintei Mângâieri?

De-atâtea ori m-am întrebat
De ce pe mine m-ai ales?
Din lumea plină de păcat
Pe mine, Doamne, m-ai salvat
Deşi te-am întristat ades!

Ce ai putut să vezi la mine
De m-ai iubit aşa de mult?
Din groapa morţii, de suspine,
M-ai ridicat cu drag la Tine...
M-ai învăţat să Te ascult!

Atâtea mii de întrebări
Îşi vor răspunsul negreşit...
Când ochii mi-i ridic spre zări
Te văd acolo...Crin din văi...
Şi înţeleg cât m-ai iubit!

Vulcan-14-10-2013
Mary