Păşesc cu-ncredinţare pe calea către cer
De-ar fi să vină valuri şi noaptea cea mai grea
Când Domnu-i lîngă mine de ce să mă mai tem?
Isus e Stânca vieţii şi Cetăţuia mea!
De ce să-mi fie teamă când se ivesc talazuri
Şi barca vieţii mele lovită e de val?
Eu am Cârmaci destoinic ce mâna-şi va întinde
Şi voi ajunge iarăşi biruitor la mal!
Pe braţul Lui puternic e-atâta fericire...
Atâta pace sfântă...şi dragoste...şi har...
Păşesc cu El alături prin valea de suspine
Şi-oricât de grea e calea...nu este în zadar!
Eu ştiu...m-aşteaotă-n ceruri o ţară minunată
Ce-a pregătit-o Mielul pentru poporul Său...
Voi fi şi eu acolo în clipa fericiră
Când va veni cu slavă Eternul Dumnezeu!!!
Vulcan-16-10-2013
Mary
Frumos, Domnul să vă fie mereu alături !
să te răsplătească, sora Maria dragă.Nu știu ce distanță, km, sunt între noi, dar ești aproape de sufletul meu, Domnul să te binecuvinteze.