Doamne, astăzi vin şi plâng
Jos, la sfintele-ţi picioare.
Inima din piept mi-o frâng
De atâta întristare.

N-am fost cum aş fi dorit,
La-nălţimea voii Tale,
N-am avut un trai sfinţit
Şi n-am mers cântând pe cale!

Am oftat adeseori,
Când trimis-ai peste mine
Ne-nţelegeri, întristări.
Nu ştiam că de la Tine

Vine greul cel mai greu
Ca o sabie cerească
Ce taie adânc, mereu,
Din fiinţa-mi, să cioplească

Până face un om nou,
Supus voii Tale sfinte
În care doar chipul Tău
Să se-oglindească, părinte!

N-am ştiut să stau smerit
Sub povara mâinii Tale,
Uneori am mai cârtit
Şi am murmurat pe cale.

N-am înţeles că acei
Ce loveau mereu în mine
Erau soli ai dragostei
Şi erau trimişi de Tine

Să transforme viaţa mea
Copleşită de durere,
Într-un imn spre slava Ta,
Plin de har şi de putere.

Acum ce mai pot să fac?
N-am ştiut trăi mai bine!
De aceea astăzi tac
Când privirea Ta, spre mine

Văd că iar Ţi-ai îndreptat,
Să mă mustri înc-o dată,
Căci din nou Tu ai lăsat
Nuieluşa să mă bată.

Însă azi, îţi spun plângând:
“Doamne,luptă Tu, mai bine!
Dă-mi puteri noi, ca răbdând,
Să Te preamăresc pe Tine!

Te rog, bunule păstor
Să-mi dai şi mie putere
Să mă rog mai arzător
Pentru cei ce-mi fac durere.

Să te rog să nu le ţii
În seamă nelegiuirea,
Să-ţi devină şi ei fii,
Să primească mântuirea.

Doamne, poate voi primi
Încă mult oţet şi fiere,
Dar cu mine de vei fi,
Nu mă tem, Tu-mi dai putere

Să rabd până la sfârşit
Cu şi mai multă credinţă
Că Tu, Doamne, m-ai iubit
Şi îmi vei da biruinţă.