Tatăl meu a fost zidar

Tatăl meu a fost zidar,
Constructor, de meserie.
Şi cu drag ne explica
Cum în casă treb’ să fie:
Dacă vrei să renovezi,
Nu cumva să decupezi
Centura de rezistenţă
Că-n curând, nu mai ai casă,
Pereţii-o să se slăbească...
M-am gândit la-acest model
Şi l-am luat frumuşel
Exemplu în căsnicie
Cum, mai trainică să fie.
Centura de rezistenţă
E brâul din efeseni.
Adevăru-n permanenţă,
Întăreşte-adeseori
Şi pe soţ şi pe soţie,
Cum mai aproape să fie
Unul de-altul, şi apoi,
Lângă Domnul amândoi.
Cum începem să minţim,
Se-ntâmplă ce nu dorim:
Suferinţă, supărare,
Neîncredere, oftare,
Dureri de cap, gânduri multe,
Insomnii şi-alte ispite...
Tatăl meu a fost zidar
Dar exemplu-n adunare!
A fost plin de Duhul Sfânt,
A dat la sărac mâncare,
Cu mama nu se certa
Şi nimic nu ne lipsea.
De centura ţi-a slăbit,
Şi ceva... s-a fisurat,
Pune stâlpi pentru proptit
Şi începe-a repara...
Fier-beton, o armătură,
Între ea cu legătură.
Dacă brâul ţi-a slăbit,
Şi cumva ai mai minţit,
Să începi a te ruga
Pentru a te curăţa
Şi pentru a rezista.
Să îţi umplii mintea ta
Cu versete din Cuvânt
Ca să poţi să fii mai sfânt.
De vezi că nu reuşeşti,
Să începi să mai posteşti.
Aceştia-s stâlpi de temelie
Să-ai o bună căsnicie!
Şi-atunci, aveţi fericire,
Şi-n inimă împlinire.
Când la bază e Hristos,
Totul este mai frumos.