Tiparul
Ne-am chinuit destul,
Să-L îndesăm pe Isus într-un tipar,
Dar tiparul uman,
Era mult prea mic,
Şi ce ne-am propus n-am reuşit.
L-am pus pe orizontală,
L-am pus pe verticală,
L-am pus pe diagonală,
Dar tiparul nostru era neîncăpător,
Să-L cuprindă pe Mântuitor.
După încercări nenumărate,
După căutări eşuate,
Din lipsă de perspectivă am renunţat,
Şi pe Mântuitor,
În Tiparul Său,unic,
Atunci L-am lăsat.
Atâta muncă şi timp,
Pierdute-n zadar,
Pentru a confecţiona un tipar,
Păcat de materialul şi timpul pierdut,
Căci lucrul acesta,
Trebuia să-l fi ştiut de la început!
12.07.2013
Cornel Jigău
În timp ce scriam această poezie fiul meu Rafael mi-a spus că nu prea înţelege semnificaţia poeziei.De-a lungul timpului oamenii s-au străduit să-L umanizeze pe Isus m-ai mult decât s-ar fi cuvenit unii chiar negându-I dumnezeirea.În ultimii ani au apărut despre Isus tot felul de povestiri romantice care se vând ca pâinea caldă în milioane de exemplare.Bineînţeles că pentru ce-i fără Dumnezeu,zeii sunt tot un fel de oameni.