Sunt singur, azi, în centrul vieţii
Şi viaţa, e atât de scurtă...
Privesc acum copilăria
Dar, ochi ce nu se văd...se uită...

Sunt singur printre muritori,
Prin toată gloata asta,
Ce mai târziu, stăruitori,
Vom accepta năpasta...

Sunt singur, plin de vânătăi,
Le am din veşnicie.
Sunt conştient de anii mei,
Că nu pot să revie!

Sunt singur şi deshidratat...
Mă descompun cu timpul...
Şi mă gândesc neîncetat:
Că veşnicia-i ghimpul!

Sunt singur...dar înconjurat,
De prieteni şi familie!
Mă uit cu drag...şi disperat...
Că vine, moartea...vine.

Sunt singur...dar în cer, cum e?
Că veşnicie-s toate.
Nu- fructe, pâine, apă, carne,
Nu-i nici stomac...nici noapte...

Sunt singur, plin de univers,
Nu am nici oxigen...
Şi cum nu am, rugina-i vers,
Cum să descriu?etern?

Sunt singur printre cuvântări,
Şi nu găsesc cuvinte...
Ca să descriu acele stări,
Din cerurile sfinte!

Sunt singur şi nu înţeleg,
Cum poate tinereţea
Să eclipseze mai târziu
Chiar toată bătrâneţea...

Sunt singur, singur, singur sunt...
Dar ochi din veşnicie
Prin Duhul Sfânt, mă urmăresc,
Să-mi ţină companie...