Doamne, vreau ca să auzi!

Doamne, vreau ca să auzi
Dorinţele când Ţi-adresez,
Şi în speranţa că răspunzi
Şi-n suflet în duh pătrunzi,
Să stăruiesc, şi să veghez!

Să rânduiesc după dreptate
Umblări şi fapte şi cuvinte,
Şi să trăiesc cu scumpătate
O viaţă-n sfântă demnitate,
Pe-a Tale căi păşind nainte!

Să-mi făuresc un caracter
Întocmai cum mi-ai arătat
Când ai venit aici din cer
Ca să dezlegi sacrul mister,
În Omul ce Te-ai întrupat!

Ai suportat marea povară
A păcatului, ce mă apasă,
Şi-ai înălţat, la cer o scară
Ca-n vis văzută-odinioară,
Ca să pot, urca spre casă!

Pe scara sfântă, pregătită
Să am puteri să urc voios,
Cu inima-mi gata sfinţită
Prin sângele sfânt curăţită,
Să nu devin cumva fricos!

Să mă ajuţi, privind în faţă
Să pot vedea în străluciri,
Cea mai dorită dimineaţă,
Ce-ntâmpină sublima viaţă,
Din ziua scumpei mântuiri!

Flavius Laurian Duverna
19 octombrie 2013