Stele pe mare, stele în noapte,
Stele în șoapte și-n sufletul meu...
Curge mirozna gutuielor coapte,
Vreau ca să zbor, dar mă ține un greu.
Stele-n privire, stele-n cuvinte,
Stele în lacrimi și stele în zbor...
Toamna își pierde culoarea cuminte,
Vreau ca să plec, dar mă ține un dor.
Stele în vise, stele în gânduri,
Stele pe ceruri și stele în vânt...
Picură frunzele roșii pe rânduri,
Vreau să adorm, dar mă ține un cânt.
Stele-n durerea de neputință,
Stele-n destinul amar omenesc,
Vreau să mă-ngrop, dar mă ține-o Credință
Și eu mă rog, și mă rog, și... trăiesc.
În versul ce curge cu licăr stelar,
Purtând ca podoabă pe unda-i fierbinte
Mirozne de ceruri, lumină de Har.
Am vibrat şi eu în consonanţă cu frumoasa poezie a fratelui Victor. Multe binecuvântări!
O superba poezie...simpla dar atat de deosebita...