Noaptea neagră se zărește
Noaptea neagră se zărește,
Când mă uit înspre ferestre...
Dar, va fi o dimineață:
O voi privi față-n față!
Ies în prag și văd pe cer,
Mare, galbenă, rotundă,
Luna... parcă stă la pândă,
Agățată în aer.
Dimineața ce-o să vină,
E a Domnului lumină
Ce va scoate la iveală
Tot ce este-nvălmășeală.
Luna care ne pândește
Să vadă cine greșește,
Martoră stând peste noi,
Pentru ziua de apoi,
Vrea să spună: Totuși, este
Dumnezeu ce ne păzește,
Ne veghează, e cu noi,
Să nu cădem în război!
Puteri ne dă prin Duh Sfânt
Cât mai stăm pe-acest pământ,
Pentru cer ne pregătește
Prin tot ceea ce ne trece.
O zicală româneasca: ˇUn ochi tot te vedeˇ Eram în casă și luna parcă se uita la mine pe geam. am ieșit afară și parcă era pusă de veghe peste tot pământul. (știți cum o desenăm noi cu ochi, nas și gură.... ca o față blândă care vede multe și tace).