Așa de frumos le-ai făcut Tu pe toate

Așa de frumos le-ai făcut Tu pe toate,
Ai pus să se vadă luminițele-n noapte,
Așa de frumos Tu le-ai așezat,
Să se vadă ziua câmpul înflorat;

Te laud Părinte-al iubirii depline
Căci tot ce-ai creat, parcă-i tot pentru mine,
Ca eu să mă bucur, să binecuvânt
Al Tău Nume Mare-n cer... pe pământ...

Așa de frumos le-ai făcut Tu pe toate,
Când văd, și le simt, inima îmi bate.
Mă bucur Isuse Divin! Mulțumesc!
Prin tot ce-ai făcut, eu simt că trăiesc.

Culori vii-nspicate, grădina străbate,
Parfumul din noapte de tei și salcâm,
În leagăn de briză, în cântec de șoapte,
'Mi-aduc vestea bună: „Isus e Stăpân!”

Stăpân peste suflet, Stăpân peste vieți,
Și chiar peste ape și brazii semeți,
Cu multele-i soiuri-nălțându-se drept,
Sunt unii ca preoți cu straiele vechi,
Cu brațele-ntinse, cu mânece largi,
Ce-atârnă ca zdrențe, purtând o poveste,
Și-aceasta e veche... de sute de ani...

Și alții-s ca picoli, tot cu brațe-ntinse
Ținând ca platouri ce nu sunt văzute,
Doar forma din cetini îți dă o părere,
Te-mbie să-adulmeci a lor adiere,
Și parcă-ți vorbesc de-ncerci să gândești:
„Serviți-vă oameni! Luați desfătări!
Primiți din prinos, binecuvântări!”

...Sunt numai o parte din ce-am întâlnit
Așa, doar în treacăt, și nu e un mit...

Frumos e pământul cu flori și verdeață,
Frumoasă-i câmpia și pomii-nfloriți,
Dar ce ne așteaptă în pragul de-Acasă...?!
Acea sărbătoare ca pentru Mireasă!...

Nădejdea-mi dă aripi să fiu mai aproape
Prin Duh, și cu gândul, cu visul în pleoape
Că vii mai degrabă, Mire așteptat,
Să duci în mărire tot ce-ai înfiat.