Am mers în casă la Olar
Cu ochii minții ca să văd
Cum vas de lut călește-n jar.

Dar mai întâi El a luat
Pământ și apă din izvor
Și-n palme lutu-a frământat.

Și cum lucra așa de zor
Să făurească vas frumos
Am observat ca n-avea spor.

De vina cine putea fi?
Pământul cel neprelucrat
Ori iscusința - cine-o ști?

Dar lutul se-ncăpățâna
Să stea pe roată răbdător
Și-Olarul să-I dea forma Sa.

Și gândul meu a alergat
La vasul ce-i inima mea
Și-un adevăr am realizat.

Și-atunci am zis Olarului
Că-mi pare rău de fapta mea
Și c-am să stau pe roata Lui.

Iar El a continuat milos
Să plămădească vas dorit,
Să moaie lutul găunos.

Și de atunci la vasul meu
Tot a lucrat cu al Sau har
Dar azi lucrează vasul tău

Că vrea să fii cum n-ai mai fost:
Un vas de cinste-n rândul Său,
Să strângi în el ulei cu rost.

Cristina Magdalena Francu