ALERGĂM PENTRU CUNUNĂ

Alergăm pentru cununa care nu se ofilește
Dând la o parte piedici ridicate-n drum
Iar demonii când vin Stăpânu-i năucește
Spunându-ne apoi: ”Spre țintă vă îndrum.”

Când unde de-ndoială sosesc să ne doboare
Mai mult ne avântăm spre plaiul sideral
Și peste osteneală simțim că vine-o boare
Ce-și are sursa-n zona de dincolo de Mal.

Atâtea labirinturi și-atâtea curse-n cale
Și sunete stridente trimise din pustiu!
Dar nu facem progres cu sufletele goale
Ci-am invitat în noi pe Dumnezeul viu…

El stinge-n noi văpăi create de dileme
Și-aprinde-ncredințarea ce-o clipă ne-a lăsat
De-aceea-n pribegie de nimeni nu ne-om teme
Că vrem să dobândin un premiu mult visat.

Renaște-n noi puterea gândindu-ne la ceasul
Când, consternați, păși-vom pe-al veșniciei prag
Păstrăm necontenit în vrednicie vasul
Ferindu-ne de vorba perfidului arțag.

Nici valurile grele nu pot să ne abată
Din cursa ce ne leagă direct de Paradis
La stâlpul infamiei cu biciul să ne bată
Nu acceptăm lozinca ce vine din abis.

Convingerea solidă că mergem spre Cetate
Nu poate fi ucisă de grele-nvolburări
N-abandonăm principii ce țin de demnitate,
Nu vrem să rătăcim pe falsele cărări.

La vremea cuvenită, la punctul de sosire
Intra-vom în splendoarea cea fără de egal
Că-n toate-am ascultat de Fiul, nu de fire
Și-am investit în mediul Tărâmului regal.

George Cornici/21 Octombrie, 2013