CE-AS FI DOAMNE, FARA IUBIREA TA?

*
Ce-aș fi Doamne, fără iubirea Ta?
Un lut fără viață, fără formă, fără chip,
Cum ar fi fost zilele mele, fără suflarea Ta?
Ar fi împrăștiate ca firele de nisip.

Ai îmbrățișat cu iubire, a mea tristă ființă,
Ai țesut cu grijă o haină nouă fără de vină,
Ai pus în sufletul meu a veșniciei credință,
Și-ai așezat în inimă a Scripturii lumină.

Mântuitorul meu, al vieții eterne izvor,
Fără Tine aș fi captura nisipului,
De n-ai fi al bucuriilor mele, izvor
Aș fi pulberea din glonțul răului.

N-aș vedea îndurarea din mântuire,
Iartă-mă Doamne, Ce-aș fi fără Tine, Isus?
Aș fi nimic pe lume, al nisipului prăfuire.
În iubirea Ta, copil divin am ajuns.
Amin!