Zbârnâie umplute vele
Aripe să se înalțe -
Arcuite caravele
Îndrăznesc după speranțe.

Înainte e misterul,
Iar în urmă încă-o zare
Și catargele cred cerul
Tremurând de încordare.

Marea le înfige-n proră
Colții amărui în spumă
Pe când ele-o auroră
Cu visări adună-n sumă.

Slobozesc apusuri roșii
Măreția de petale,
Pe alături albatroșii
Camarazi le sunt în cale.

Plouă stelele pe ape
Ce-au tihnit în pacea nopții
Și e ceru-așa aproape
Și egal în echinocții.

Sunt uitate uragane
În splendorile astrale
Scutură pe-alături anii
Cu inele anuale.

Dintre plescăituri surde
Tresărinde-n somn de frică
Un glas sincer se aude
Inima cum și-o ridică.

Cântă-n centrul depărtării
Vocea-n notele uimirii
Slavă Aripelor Mării,
Slavă Cerului Iubirii.