Am fost plecata putin pe-afara
S-adun iar roada coapta in toamna asta rece,
dar n-am uitat ca-n suflet astepti iar primavara,
un zambet de copil s-aduca frumusete…

Sunt chiar aici ! Nu, n-am uitat de tine !
Si te-am citit mereu cu ochiul plans de drag,
cu dorul asteptand ca-n tara cu rubine
sa pot sa te cunosc privindu-te in prag !

Sa stii ca toamna asta a cantarit iertare
pentru-al meu suflet fraged in lumea de nevoi…
Si-am cunoscut pe Domnul mai mult ca indurare,
primind chiar implinirea din cerul vietii noi…

Si mi-a zambit chiar Tata la-acest sfarsit de vara,
primind in dar iubirea ce n-oi uita vreodat’...
Sa stii ca El ramane la fel, ca-ntaia oara,
Parinte credincios, iubind cu-adevarat !

CrinulDinVale, 26 octombrie 2013