La oglinda

Cind adesea in oglinda stai crestine si privesti,
Sameni tu cumva cu Domnul, s-au vezi trasaturi firesti?
Vezi cumva dincol de carne, pina-n inima adinc?
Ori ti-s ochii cu defecte, vezi doar fire nimic sfint?

Vezi tu sprincene-ncruntate, cind dreapta face vreun bine?
Ori zimbesti cu bunatate ca-i faci lui Isus crestine?
Ce mai vezi dar in oglinda cind de-aproape te privesti?
Este acolo fiinta blinda,sau un EU mare zaresti?

Vezi o gura care ride cind altul cade lovit?
Sau o inima ce plinge pentru-n suflet necajit?
Vezi lacrimi care atirna din ochi pentru fratii tai?
Ori numa eul te-ncinta ca esti bun, iar ei sint rai?

Pot ochii tai ca sa vada mai incolo decit tine?
Si ai inima sa creada ca-s iubiti si altii-n lume?
Spune-mi dar! ce vezi crestine in oglinda cind te uiti?
O unealta de-a seduce ispitind pe cei slabuti?

Ai urechi care asculta Cuvintul lui Dumnezeu?
Ori numai asa atirna fara rost de capul tau?
Daca nu le pui in slujba pentru Dumnezeul sfint
Nu-nteleg la ce ti-s bune, toate acestea pe pamint.

De le tii ca ornamente sa-ti impodobeasca capul!
Taie-le jos! scoate-ti ochii ca asa spuse-se Domnul
Ciung si orb sa intri-n viata, crede-ma esti mai frumos!
Decit sa le ai pe toate si in iad fara Hristos.

Nu mai admira fiinta ce-n oglinda ai zarit
Caci de n-are pocainta nu-i vrednica de iubit.
Cind in oglinda nu vezi pocainta adevarata,
Atunci fa ce-ti sugerez!... oglinda trebe schimbata.

S-o iei pe cea cu coperte, Cuvintul lui Dumnezeu,
Si-n ea mereu te-oglindeste, pin semeni cu Fiul Sau.