De ce intristare?
Am venit aici in lume nu pentru-ca noi am vrut,
Ne-a creiat Domnul anume dupa cum Lui i-a placut.
Tot la fel! cind vom pleca singur Domnul hotaraste
Nu cum, ori cind noi vom vrea, ci! cum sau cind El doreste.
El aici ne pregateste pe fiecare-n alt fel
Si apoi ne potriveste la locul dorit de El.
Daca niciodata-n viata nu am trece prin dureri,
Nu am sti ce-i vindecarea si n-am avea mingaieri.
Daca nu ne-ar ranii nimeni! nu am sti cum sa iertam
Dac-am fi iubiti de oameni n-am sti cum sa ne rugam.
De n-am avea intristare! nu am sti ce-i bucuria
Si de n-ar fi-amaraciunea! nu am sti ce-i armonia.
Daca n-ar fi greutatea! n-am cunoaste biruinta,
De n-ar exista jicnirea! n-am sti cum e umilinta.
De n-am trece prin probleme! nu am sti ce-i rezolvarea,
Daca n-am gusta amarul! n-am sti la miere valoarea.
Daca n-ar fi-n lume ura! n-am cunoaste ce-i iubirea,
Si daca n-ar fi greseala! n-am sti ce-i neprihanirea.
De n-am suferi nicicind! pe alti n-am intelege
Daca n-am umbla oftind! rugaciunea n-am alege.
De n-am trece prin cuptor! n-am putea fi curatiti
De cer nici nu ne-ar fi dor si atunci am fi pierduti.
De n-ar fi si oameni rai! nu am sti ce-i prietenia,
Daca n-ar fi si necaz! n-am cunoaste multumirea.
Si de nu ar fi furtuni! nu ne-am bucura de soare,
De ne-ar merge-n lume bine am dori noi cerul oare?
O frunza cind o strivesti iti da aroma ce-ascunde,
Dupa cum pe-un om cunosti cind incercarea-l patrunde.
Asa dar sa-I multumim Celui ce ne slefuieste,
Caci in lume cit traim pentru cer ne pregateste
Sa nu cirtim niciodata ci sa-L laudam tot mereu
Si-atunci cind nu intelegem, intelege Dumnezeu.
Orce lucru mic s-au mare, aici pe pamint cit stam,
Nu-i nimica la-ntimplare! cind venim, ori cum plecam.