Când trupul ostenit ar vrea să-şi caute-odihna
În aşternutul moale...şi cald...şi primitor...
Aud o voce blândă ce tainic îmi şopteşte:
"Apleacă-te şi astăzi şi fii mulţumitor!
Să nu te laşi învins de trupul ce-i ţărână
Chiar dacă-i grea povara şi-ai obosit pe drum...
E Harul Său măreţ că-a mai trecut o zi
În care-a fost cu tine...şi este şi acum!"
O...iartă-mă Isuse de-am fost măcar o clipă
Nevegheator pe cale, iar Tu ai lăcrimat...
M-aplec cu umilinţă să-Ţi mulţumesc Părinte
Că m-ai purtat pe braţe...m-ai binecuvântat!
S-a înserat şi noaptea coboară peste lume,
Iar eu Te chem din nou în sfânta părtăşie
Să laşi odihnă, pace în trupul ostenit
Şi-n suflet să revarşi eterna bucurie!

Vulcan-29-10-2013
Mary