Vedeniile lui Daniel


Chiar în primul an de domnie
Pe care-l trăia Belşaţar
Proorocul Daniel se ştie
Era Înzestrat, cu mare har

El, are o vedenie-n vis
Chiar în al său pat când stătea
Prin care Domnul său I-a zis
Curând, tot ce se va întâmpla

Proorocul, visul său l-a scris
Ca să fie istorisit
El a făcut cum i-a fost zis
Şi ce-a primit, a împlinit

În vis, o mare a văzut
Ce vânturile o izbeau
Iar patru fiare au ieşit
Una ca alta, nu erau

Prima, se asemăna cu un leu
Dar aripi de vultur avea
Penele i s-au smuls şi greu
Pe-a ei picioare, putea sta

Ea, cu un om se asemăna
Şi inimă de om, i-a dat
A doua fiară urs era
Stătea pe-o rână aşezat

În gură trei coaste avea
Ce între dinţi erau băgate
Să se ridice i se spunea
Şi să mănânce multă carne

A treia fiară semăna
Cu pardosul înaripat
Patru aripi pe spate avea
Şi patru capete i-au dat

A patra, înspăimântătoare
O fiară cum nu s-a văzut
Cu o gura înfiorătoare
Cu dinţi puternici, de temut

Pe cap zece coarne avea
Şi totul călca în picioare
Cu dinţii ei mar, i tot sfărma
Avea o forţă, zdrobitoare

Iar între coarne mai avea
Un corn mai mic, ce-a răsărit
Trei coarne mari parca-i lipsea
Chiar lângă cornul cel mai mic

Şi ochi de om cornul avea
Deşi el era cel mai mic
Cu gura trufaşă vorbea
Şi nu se temea de nimic

În visul lui s-a arătat
Patru scaune de domnie
Şi un bătrân era îmbrăcat
Şi aşezat pe un tron, să fie

De zile era îmbătrânit
Iar părul, ca lâna era
Tronul ca focul strălucit
Flăcări, parcă din el ieşea

Din faţa lui parcă curgea
Un râu de foc mistuitor
Şi mii de oameni îl slujea
Alte mii, stau în faţa lor.

va urma

Câmpia Turzii, 29 octombrie 2013