Mai bun ca ieri, doresc să fiu chiar astăzi
Să pot atinge ţelul mult dorit
Să cresc în ce-i frumos, în sfinţenie
Să mă dezleg de tot ce e pământ.

Mai iubitor cu cei ce mă înconjoară
Să fiu în orişice împrejurări
Să pot să tac atunci când Iuda întreabă
De cei smeriţi care trăiesc cu greu

Mai iertător cu acel care îmi greşeşte
Să pot îngădui pe cel sărman
Să nu am niciodată două feţe
Să fiu cinstit, să fiu samaritean.

Ce aş dori să-mi fie mie alţii
Să lupt să fiu eu pentru toţi
Să plâng atunci când treci prin suferinţă
Nicicând să închid ale bunătăţii porţi

În drumul meu, când voi privi în urmă
La calea drumului printre străini
Să văd atâtea lucruri aruncate
Ce mă ţineau legat străpuns de spini

Să văd atâtea lucruri lepădate
Ce mă ţineau în jos, plecat mereu
Şi înainte, să zăresc cununa
Ce-oi dobândi-o stând cu Dumnezeu

Să nu regret nicicând ceasul în care
Am părăsit lumea cu-ale ei plăceri
Ce-s poleite doar cu fericire
Dar înăuntru au pelin şi pier

Trăind ca şi Avram, în aşteptarea
Acelor lucruri care nu le văd
Pe care nu le-am cunoscut eu, încă
Dar ştiu, există, eu aceasta cred

Eu ştiu că dincolo de constelaţii
E Tatăl meu, Acel ce-n veci de veci
Mă va iubi ca nimeni niciodată
Ce-mi netezeşte sumbrele poteci

Eu ştiu că plânsul meu avea-va o răsplată
Deci cine vrea să mă lovească, poate
Eu am un Dumnezeu ce îmi e Tată
La El mă duc, deplin încredinţată

Nu vă speriaţi de valurile vieţii
Voi fraţii mei, colegii mei de drum
Nici valul, nici furtuna, chiar de urlă
N-are puteri să ne strivească, nu!

Căci Tatăl nostru, El doar stăpâneşte
La glasul Lui, oştiri mii, se supun
De mergi cu El, să nu îţi fie frică
Doar luptă-te să fiu mereu, mai bun.