Nu-i greu!..si totus

Nu-i greu s-ajuti cu gura pe-un suflet necajit
Sa dai lectii de-nnot, celui ce se inneaca.
Nu-i greu sa dai povete cind nu costa nimic
Dar!..toata teoria fara de fapte-i moarta.

Nu-i greu sa-ti critici fratii ce trudesc si lucra
Se roaga, predica, lauda pe Dumnezeu,
Cind Tu!..stai frumusel, comod pe banca
Far sa transpiri, greseli gasesti mereu.

Nu-i greu sa-i vezi murdari pe unii si altii
Cind ochii tai si gura nu-s curate
Dar!.. e mai greu, postind sa-ti ajuti fratii
Sa-i mingai, sa-i ridici cu miini nevinovate.

Nu-i greu sa mustri pe-ntelept, ca asculta
Odata cind i-ai spus, de doua ori aude
Dar!.. cu-n nebun, poti duce vorba multa,
Ca-ntelepciunea-ntrinsul nu patrunde.

Nu-i greu sa ii inveti pe altii de iubire
Cind prea putin de semeni esti lovit
Si nici sa rabzi, cind Duhul Sfint e-n tine
Dar de nu e!..nu poti rabda nimic.

Nu-i greu ca sa vorbesti de bunatate
Dar!.. bunatatea-i greu s-o dovedesti
Atunci cind inima ta e-ncercata,
Din ea!..ce iese afara cind vorbesti?

Nu-i greu sa il hranesti pe un flamind,
Usor il multumesti cu-n colt de piine
Dar nu-ncerca, cu-n colt sa-l multumesti
Pe-un razvratit!..caci n-o sa reusesti.

Nu-i greu sa vezi gunoaie pe la altii
Cind pe la tine nici nu te-ai uitat,
Cel rau te-ndeamna sa-ti dispretui fratii
Facindu-te sa crezi ca... nu-i pacat.

Nu-i greu ca sa lovesti pomul cu roade
Ca doar si tie-ti mai pica ceva,
Caci el!.. cu timpul, a-nvatat sa rabde,
Iar tu!..sa-l scuturi si sa-l rupi, lovind adesea.

Nu-i greu sa fii om!.. de valoare-n lume
Si sa traiesti cinstit, copil de Dumnezeu,
Si totus!..nu-i usor sa porti acest sfint nume
In lumea ce-i condusa si-infectata de cel rau.

Nu-i greu!.. si totus!.. daca doresti cerul!
Se cere ca sa rabzi, mereu sa te jertfesti,
Se cere sa citesti si sa-mplinesti Cuvintul
Se cere pe aproape, ca pe tine sa-l iubesti.

Si se mai cere lacrimi, post si rugaciune,
Se cere si multa-nfrinare, gind curat
Pe Dumnezeu sa IL cinstesti cu ascultare
Nu-i greu!..se cere totus!..ca sa fii salvat.