A vorbi puţin e bine, de spui multe poţi greşi...
Oamenii ades prind vorba, spre a o răstălmăci...
Nu degeaba se mai zice vorba multă-i săracie,
După vorbă cunoşti omul, de e foc sau armonie.

Cu vorbirea trimiţi glonţul, sau alini c-o alifie,
Poţi răni şi aprinzi focul, poţi tăia în carne vie...
Cântăreşte-ţi bine vorba şi deprinde-te la bine,
Fie-ţi vorba fagur dulce, spune doar ce se cuvine!

Pune-nţelepciune multă în vorbirea ta creştine,
Fii lumină şi fii sare, Domnul să se vadă-n tine!
Nu vorbi cu aroganţă, provocând răni care dor,
Nu împunge ca o sabie, fii un bun ascultător!

Să vorbeşti mereu de bine, semenii să îi iubeşti,
Faptele, ele s-arate...că pe Domnul Îl slujeşti !
Traiul să-ţi fie în Domnul, vorbe bune tu să ai,
Fii o sare şi lumină, dacă vrei s- ajungi în rai...

Să iubeşti deopotrivă şi pe cei ce ţi-au greşit,
Doar aşa ai mulţumire şi trăieşti mai fericit!
Doamne dă-ne-nţelepciune să-nvăţăm a Ta iubire
Preţuind mai mult pe alţii, s-avem fapte în trăire!

Faptele-s substanţa vieţii, vorbele-s a lor decor,
Dă-ne Doamne-n toate fapte, fă-ne pomul roditor!
Vorba bună şi curată e un soare ades răsfrânt
Peste suflet cu putere, măngăiat de Duhul Sfânt!

Ce frumos se leagă-n toate fapta şi cuvântul sfânt,
Luminează-ne Isuse, înţelepţeşte-al nostru gând!
Lumea să Te vadă Doamne ne-ncetat numai pe Tine,
Să pot fi o mărturie, să Te bucuri Tu de mine !

Amin!