Nu mă părăsi! Eu strig
Şi lacrimi cad pe-obraz uşor
Durerile mereu ating
Înalte culmi ce mă împing
Să uit că totu-i trecător

Nu mă părăsi! Şi-ncet
m-afund în neagra disperare
Mă liniştesc... şi-apoi regret
că n-am putut să mai aştept
Să vină de sus rezolvare

Nu mă părăsi! Te chem
Nu mă lăsa în vremi uitate
Cu-ntreaga mea fiinţă gem
Şi plâng, aştept, şi-apoi... mă tem
că-s doar o-nchipuire toate...

Nu mă părăsi! Căci zac
Aşa adânc, în deznădejde
Şi simt durerile cum fac
împletituri ce mă prefac
În sloi de gheaţă, făr' nădejde

Nu mă părăsi! Mi-e dor
să mă ridic din nou de jos!
Deşi umbrit de-atâţia nori
Eu totuşi... mai visez să zbor
Vreau de aicea să fiu scos!

Nu mă părăsi! Te-aştept...
Doar un cuvânt e de ajuns
Un dor aprins mă arde-n piept
Şi ochii către cer îndrept
O, vino Doamne, cu-un răspuns!