Provenita dintr-o familie cu treisprezece copii, din care doar cinci au ramas in viata, pe numele de fata Elena Neagoe, mamica mea si-a unit destinul cu cel ce-a fost Naum Nicolae din orasul Curtea de Arges; dragostea lor sincera a fructificat ramificata in cinci vlastare sanatoase Florica, Mariana, Constantin, Elena, Nicolae. Ca multe alte mame s-a straduit sa-si creasca copiii asa cum se cuvine desi posibilitatile materiale erau intotdeuna insuficiente ori la limita. Ne-a crescut cu devotament si dragoste; plina de ingaduinta si intelegere, ne-a invatat cararea dreapta a vietii veghind in boala si-n dureri spre a nu simti lipsurile si poverile pe umerii nostri slabi de copii. Ne-a indemnat si ne-a incurajat sa invatam carte fiindu-ne alaturi in toate examenle ce le-am avut avand intotdeuna o vorba de ridicare din esecurile sau caderile noastre. Buna gospodina, a facut tot posibilul sa nu ne lipseasca totusi painea si-o mancare calda de pe masa. A lucrat ca si confectionera la fabrica de confectii din oras, insa devotamentul fata de familie si bunul mers al tuturor lucrurilor au facut-o de multe ori sa-si inceteze activitatea neavand nici un sprijin din partea nimanui dedicandu-se trup si suflet familiei. A fost o binecuvantare pentru intreaga familie iubindu-ne pe toti cinci mai mult ca pe ea caci de multe ori, adormea nemancata si istovita de munca, ramanand aceeasi si dupa ce fiecare din noi ne-am inteimeiat propriile familii. Aceeasi dragoste nemarginita a aratat-o si celor doua nurori si trei gineri. Si-a adorat nepotii, dedicandu-si buna parte din anii de pensie cresterii si educarii lor. A fost o femeie care nu a stiut ce inseamna sa te certi, convietuind in cele mai bune relatii cu toti cei din jur, neiinvidiind, nedorind ceea ce nu putea avea. Dumnezeu a ingaduit sa se bucure si de cinci stranepoti pe care-i alinta cu vocea ei calma, ce nu poate fi niciodata uitata. Acum chipul bland a ramas imortalizat in zecile de poze cu nepotii si stranepotii ei, poze pe care le tinea la capataiul patului, intr-un plic in Biblie. Indemnata de mine a inceput sa citeasca pentru prima data din Scriptura acum cativa ani dupa convertirea mea, necunoscand absolut nimic de pe paginile ei, pana atunci. Ostenita si impovarata de grijile vietii pamantesti, nemiloasa boala trupeasca nu a ocolit-o; cu toate acestea, s-a straduit mai departe sa nu fie o povara pentru nimeni si sprijinita intr-un toiag a incercat sa se descurce singurica pana-n ultima clipa a vietii; s-a stins in urma unui infarct pe fondul unui diabet ce o chinuia de ceva ani doar la cateva minute dupa o convorbire telefonica cu unul din fii ei - Costel, aflat in Germania - pe care avea sa-l revada doar peste o saptamana la slujba ortodoxa de pomenire a sapte ani de la moartea sotului (taticul nostru). Ca pe fiecare dintre noi, Dumnezeu a iubit-o mult si pe ea, fiind in cateva randuri puternic cercetata. A citit multe din cartile crestine pe care i le ofeream, citea din revistele crestine cu mult interes, credea ceea ce-i spuneam si ceea ce citeam, insa a refuzat reala intalnire cu Domnul... poate ca atat i-a fost ei dat... cine sunt eu ca sa judec? Am purtata-o zilnic in rugaciunile mele, am plans ca fiecare copil inaintea Domnului pentru salvarea ei, mi-am cerut iertare imediat dupa convertire de tot ce i-am gresit, si am incercat atat cat mi-a dat Domnul sa-i vorbesc despre mareata lucrare de mantuie a sufletelor prin har si nu ostenindu-se implinind datini si ritualuri de care a ramas insa legata, despre minunatele lucrari de sfintire, despre lucrarea de rapire si intalnire cu Domnul, i-am citit multe din poeziile si lucrarile de pe acest site crestin prin telefon si-o indemnam sa urmareasca regulat transmisiile tv Pastorul cel Bun la care era cel mai frecvent cercetata de Duhul Sfant. Ce a fost, ce a ramas in inima ei, numai Domnul stie! De pe lista mea de rugaciune, a fost sters un nume, numele drag si scump al mamei mele! Sa-i dea Domnul odihna vesnica prin nemasurata lui bunatate!
Multumesc sora Sanda, multumesc tuturor, este minunat sa stii ca-ti este cineva alaturi, durerea se amesteca cu bucuria, caci mare este dragostea sfintilor de pretutindeni fata de cei aflati in suferinta. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Ești binecuvăntată de Domnul cu o sițire aleasă, cu biruință în luptă, eși plină de Dragoste cerească
ești o biruitoare, Domnul să te țină plină de putere, sora mea dragă.

Deaceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii...


Vom şti odată!...

De ce e-atât plânset şi jale
Pe pământ precum vedem?
De ce până-n spaţii astrale
Aruncă umbre de blestem?
De ce-n măreţul Univers
Omul creat pentru-a trăi,
Termină-n jale al lui mers?
Vom şti odată,... într-o zi!

În loc de-alaiuri de slăvire
Lui Dumnezeu şi închinare,
Ca semn de-naltă preţuire
Pentru iubirea-I creatoare,
De ce-s cortegii de dureri
Cum n-alte lumi nu s-auzi,
Şi lacrimi multe în vegheri?
Vom şti mai bine într-o zi!

Din amalgamul de furtuni
Şi vijelii crunte sub soare,
Greu poţi roade să aduni
În viaţa scurtă, trecătoare.
De ce-ncercăm atâtea faze
La caracter, spre a-l clădi,
Şi sunt lacrimi printre raze?
Vom şti pe deplin într-o zi!

În Providenţa Cea Divină
S-a hotărât că omul poate,
Să se transforme din ruină
Prin harul sfânt şi dreptate.
Dacă durearea-l depăşeşte
Spre a-l zdrobi şi a-l copleşi,
Prin ce sforţări el biruieşte?
Vom şti şi vom afla-ntr-o zi!

Când clipe pline de tristeţe
În suflet pun lacrimi şi dor,
Când gândurile fug răzleţe
Cătând balsam vindecător...
Dac-atunci Forţa Creatoare
Ne propulsează spre-a trăi,
Ducand în noi durerea mare
Vom şti de ce-ntr-o bună zi!

În trecerea veacurilor multe
A vremilor, cu-a lor povară,
Asupra vieţii tot mai scurte
A omului, prezis să moară,
Sunt taine-ncă, nedefinite
Prin împlinirea lor de-a fi,
Dar toate-or fi descoperite,
Le vom cunoaşte într-o zi!

Astăzi e plâns şi-i suferinţă,
Şi lacrimi multe curg şiroaie;
Şi sforţările nu-s cu putinţă
Ca boldul morţii să-l îndoaie.
Se va întâmpla ca la înviere
Să ne întâlnim şi-a ne privi,
Cu ochii plini de mângâiere,
Căci şti-vom toate-n acea zi!

Şi tot ce-acum, am pătimit,
Necazuri, griji şi frământări,
S-or pierde-n ceasul fericit,
S-or stinge-n vesele cântări.
Şi-n mult-nespusa bucurie
A vremilor noi, ce-or veni,
Cu toţi cei dragi o veşnicie,
Vom fi deapururi, zi de zi!

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2007

Insotitori , mingaietori , sunteti asa cum Domnul Sfint ne-o cere. Fiti binecuvintati ;Ana Haz, draga frate Duverna..

CONDOLEANTE SURORI FLORICA AM PIERDUT LEGATURA CU EA DAR SPER CA ACEST MESAJ SA AJUNGA LA EA .DOMNUL S-O INTAREASCA SI S-O MANGIE PENTRU PIERDEREA MAMEI STIU CE INSEAMNA DUREREA DESPARTIRI DESI STIM CA NE VOM INTALNI ODATA SUS TOTUSI DUREREA DESPARTIRI E DUREROASA DOMNUL SA FIE CU EA SI CU TOATA FAMILIA CU MARE PARERE DE RAU COCA TOMA

Fiti binecuvintati toti, cei care ati mingaiat cu ''o floare ''in vers ,comentarii ,condoleante si incurajari,pe scumpa noastra sora ''floridinmaracineni''--Florica Ficard.

aşa îmi vine şi mie acum, să plâng în hohote ca acele ,,puhoaie de ape repezi" pentru că nu am fost prezentă. Am lipsit de la întâlnirea noastră zilnică şi cu durere aflu acum de durerea sorei noastre dragi, Florica Ficard. Din suflet şi pentru suflet, sincere condoleanţe. Domnul s-o întărească şi să-i mângâie sufletul, turnând din plin balsam de mângâiere peste sufletul ei întristat. Binecuvântări sfinte pentru Florica.

Frumoasă-ţi este meditaţia şi sublimă este dedicaţia.
sincere aprecieri admirative. Fii binecuvântată sora Sanda.

Sensibilitate profunda, frumusete, tristete, dar si nadejdea cerului...Amin! Condoleante sora Florica, Domnul sa te mangaie! Felicirari sora Sanda!

Ce minunat este Dumnezeu !
Am inca odata convingerea caci noi, cei care scriem pe acest site, nu suntem numai niste deponenti razleti din diferite colturi de tara si lume, suntem o biserica a Domnului care se manifesta asa cum ni se cere in Cuvint ,in imprejurari diferite.
Putem fi sensibili la dureri sufletesti{ de orice natura ,ajutind cu sfaturi,vers, proza} cu mingaieri, condoleante{ ca in cazul recent al sorei Florica Ficard} ,in cazuri de boala ,unde se intervine nu numai cu rugaciuni, in bucurii , nasteri de copii,nunti, deci,suntem la si in biserica.
Il avem pe Domnul ca Pastor, inspiratia Duhului Sfint, darurile Lui si astfel putem impreuna lucra cu toata fiinta pentru Evanghelie si slava Domnului. Situatia recenta, interventia in actul petrecut ne demonstreaza caci putem fi uniti, respectuosi, bineintentionati ,ca adevarati frati,surori in Christos.
Personal am bucuria sa constat aceest lucru iar Resurse Crestine de asemeni se bucura cu noi pentru dovedirea maturitatii spirituale ,a unui spirit civic si crestin.
Tuturor ,sfinte binecuvintari, spor in cele mai bune activitati placute Domnului si dragoste sfinta ,imi doresc mie si voua, tuturor.
Cu respect si ascultare in Domnul,
SandaTulics

Ce frumos, „din iarnă, tot spre cer pornesc”. Singurul răspuns e Domnul, în orice împrejurare a vieții, în orice stare și durere sufletească sau trupească!

Mii de multumiri, sora Sanda...