O, vino degrabă Isuse Hristoase
Şi fă-mi o-noire prin Duhul Tău Sfânt,
Căci poftele firii-s aşa păcătaose
Şi-acuma din nou m-au înfrânt.

Revarsă belşug de putere în mine
Şi-ajută-mi să pot birui pe cel rău;
Pierdut într-o clipă sunt fără de Tine
Şi fără de sprijinul Tău.

Mă iartă Te rog, spală-mă-n al Tău sânge,
Dă-mi iarăşi nădejdea vieţii de sus;
Mi-e inima tristă şi duhul îmi plânge
C-aşa cum mă vrei Tu eu nu-s.

O, cât de departe-s de-acea înălţime
La care doresc cu-orice chip să ajung...
În mintea mea gânduri se-adună mulţime
Şi-n suflet dureri mă străpung.

Totuşi e un lucru ce-mi dă liniştire:
Tu, Doamne, de-a pururi rămâi credincios;
Când cad, eşti acol’ să m-apuci cu iubire
Şi să mă ridici blând de jos.

Eşti gata oricând să-mi acoperi greşeala
Cu dragostea Ta care n-are sfârşit;
Îmi vezi năzuinţa, îmi ştii osteneala,
Ştii pasul când mi-e obosit.

O, drept e Cuvântul Tău Sfânt care zice
Tuturor celor ce-s mâhniţi, întristaţi:
„De cei care plâng, iată, fi-va ferice
Căci ei toţi vor fi mângâiaţi.”

Da, dulce şi scumpă-i a Ta mângâiere
Pe care o dai Tu celui păcătos
Ce-şi plânge păcatul zdrobit de durere
În rugă-n genunchi plecat jos.

Nu este greşeală, nu-i păcat pe care
Tu Doamne Isuse să nu-l poţi ierta;
Pe toate le-ai şters în a Ta îndurare
Pe cruce sus la Golgota.

Există-un păcat ce nu-l ierţi niciodată:
Păcatul care nu Ţi-e mărturisit,
Ci-i ţinut ascuns. Da, Tu faci judecată
Celui care nu s-a căit.

Amin

3 noiembrie 2013