Peste cercare

Când aduci câte-o cercare
Peste-acel ce prin credinţă
Crede-n Jertfa Ta cea mare,
Doamne, laşi a Ta-ndurare
Să-l poarte-nspre biruinţă!

În slăbiciunea omenească
Tu-i dai puteri ca să reziste,
Şi-n neputinţa cea firească
Dac-ar vrea să se oprească
Doamne-l faci ca să existe!

Ca-n vitregia crudei soarte
Să îşi întoarcă a sa privire,
La Tine Unic, ce poţi toate
Prin harul mare şi dreptate,
Pentru-a primi-nsănătoşire!

Căci peste ori şi ce durere
Pluteşte scumpa vindecare,
Pluteşte dulcea mângâiere
Un murmur blând, în adiere,
Al Dragostei vii, creatoare.

Tu când zici, atunci se face,
Şi ce porunceşti ia şi fiinţă,
Şi sufletul mâhnit e-n pace
Căci vremile au şi soroace,
Dându-i curaj, în suferinţă!

Flavius Laurian Duverna
03 noiembrie 2013