NU-ȚI FIE FRICĂ…

Nu-ți fie frică de ce-o s-aducă mâine
Al tău Ocrotitor întruna te susține
Un fir de păr nu cade fără a Lui voință
Încrede-te deplin în veșnica-I știință.

Nicicând nu te lăsa răpus de dezolare
Primi-vei iar povețe ne-nchipuit de clare
Pe drumul spre răsplată tu singur nu vei merge
Iar lacrimile tale, îndată, El le-a șterge.

Pe cerul existeței când norii vin grămadă
Și roade nu sunt multe în mica ta ogradă
Să nu-ți slăbească crezul format la datorie
Ci mai degrabă fii o sfântă mărturie.

Când urlete feroce veni-vor să te-nfrice
Ca pacea sufleterască s-o rupă, să ți-o strice
Privește mai intens la păsări cum planează
Să știi c-al tău Stăpân asupra ta veghează.

Curajul de-a lupta, nicicând, să nu dispară
Căci la sfârșit de drum e numai primăvară
Înfruntă vijelia îndată ce ea vine
Știind că ce-a dat El, de drept, îți aparține.

O lume-ntărâtată nimic nu-ți poate face
Prin Duhul vieții noi poți fi, mereu, tenace
Probleme mici sau mari le vei purta pe toate
Pân’ vei intra în starea ce-ți dă eternitate.

Nu-ți fie frică de ce-o s-aducă mâine
Pe masă vei avea și prăjituri și pâine
Și vei cânta iar cântul încrederii totale
Și vei fi nins, din nou, cu dalbele petale.

George Cornici/2 Noiembrie, 2013