Iubirea veghetoare
Când iubirea-ţi stimulează
Inima-urcând spre-nnoire,
Un curent, în ea pulsează,
Şi conştiinţa-ţi luminează
Născând clipe de fericire.
Ea-nlocuie starea firească
Din omul vechi către Isus,
Care în firea pământească
Ce-a trebuit s-o biruiască,
S-a smerit, şi-a fost supus.
Iubirea, e miracolul ceresc
Ce face marea schimbare
În inima, ce se-afă-n chin,
Dorind un spaţiu mai senin
Pe-al mării vis de încercare.
Dacă-n noaptea cu furtună
Te-ai zbătut să nu te-afunzi,
De nu erai cu ea împreună
Şi nu te-ar fi ţinut de mână,
Puteai sub val să te cufunzi.
Când iubirea-ţi cârmuieşte
Pe mari valuri, barca vieţii,
Atunci dorinţele-mpleteşte
Ce-ai aşteptat înţelepţeşte
Speranţe, în zorii dimineţii.
Flavius Laurian Duverna
04 noiembrie 2013
Fiţi binecuvântat de Domnul nostru Cel plin de iubire.