Prin poarta vremii
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Cărare de suflet  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 04/11/2013
În freamătul pădurii roșcovane
Eu am văzut un înger de argint
Și-l întrebai:„Cum risipești tu anii
Când ușa o deschizi înspre pământ?”

El mi-a răspuns ca unduirea lirei
Cu glasul fără zvonuri de ecou:
„Ce poate oare-așa ca să te mire –
Când eu mai nou vin încă în mai nou.

În toamna scânteindă de aramă
Și în regrete-a vieții în zadar
Auzi cum muguri ștrengăresc în larmă
Cu toate că născuți nu sunt măcar?

Nu îmi deschide timpul nici o poartă
De-aceea trec pe-alături liniștit
Și anii-n jurul meu de-acum se poartă,
Iară la tine încă n-au venit...”
Un dialog matur, cu cateva accente filozofice...despre timp, despre vremuri, despre ani...
Adăugat în 04/11/2013 de francu.cristina
Superba...nici nu am cuvinte! Fii binecuvantat!
Adăugat în 04/11/2013 de lboltasu
FRUMOS FFF FRUMOS
Adăugat în 04/11/2013 de tomacoca
Când se vor naște mugurii nenăscuți, nu vom mai ști de toamnă, vom fi veșnic tineri, timpul își va deschide poarta și vom ieși pentru totdeauna din el. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate Victor,
frumos, adevărat și binențeles poetic.
Adăugat în 05/11/2013 de ana_haz51
minunat. Felicitări.
Fii binecuvântat.
Adăugat în 05/11/2013 de 1954adina.9mai
Domnul cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi...Când vom ieși pe poarta timpului, spre veșnicie, vom avea toți aceeași vârstă, dar nu aceeași răsplată..Fiți binecuvântat mereu și să nu vă pierdeți răsplata veșnică!
Adăugat în 07/11/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 917
  • Export PDF: 7
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni