Daruri sfinte

Îmi dai atât de mult, o, Doamne-n viața mea,
Încât nu mi-ar ajunge, o viaț-a număra.
Din blândul asfințit, născut iar peste noapte,
Atingi și lutul meu, cu stropi de sănătate.

Și faci ca-n pașii mei, să-mi creasc –a vieții pâine,
Ce nu e meritată, de-un păcătos ca mine.
Iar stâncile le storci, de dragul nostru parcă,
Să-mi răcorești ființa, cu apa Ta curată.

În visteria casei , îmi dai s-adun mereu,
Și cânt de fericire, ce bun e Dumnezeu !
Iar straiele de cârpă, nici când nu se-nvechesc,
Și pentru-ale Tale daruri, azi vin să-ți mulțumesc !

Mă uit către hambarul, ce dă pe din afară,
Și-ți laud sfântul Nume, și pentru sfânta țară !
Miresme la tot pasul, găsesc și-n pragul nopții,
Prin har și prin iubire, m-ai scos din gheara morții.

Ce daruri îmi trimiți, Părinte zi și noapte,
Ce-mi bucură ființa, ca mame-i sfinte șoapte!
Și faci ca bucuria, să-mi fie-al meu străjer,
Și-mi dai cu bucurie, din toate câte-ți cer .

Nu lași o zi să treacă, o noapte să se ducă,
De parcă ai făcut, din daruri o poruncă.
Mereu să-mi bată-n ușă, de mine să se-agațe,
Și dulcea lor venire, iar să mă strângă-n brațe !

Îmi dai cu bucurie, deși nu-mi ești dator,
Iar bunătatea-Ți sfântă, n-am cum să o măsor.
Ajută-mă să pot, să dau la rândul meu,
Să-mpart cu cel de-alături, cum a făcut Zacheu.

Dator n-ai fost la nimeni, și n-ai să fii vreodată,
Iar toate câte împarți, e Dragostea de Tată !
N-am numere să-adun, cuvinte să găsesc,
Primește-n schimb ofranda, cuvântul ,, MULȚUMESC ’’ !

Viorel Balcan 1 noiembrie 2013