Mag obosit


Coboară noaptea peste lumea-mpovărată,
Iosif cu Maria, bat din poartă-n, poartă,
Căutau un adăpost, măcar pentru o noapte;
Mariei-i sosi, sfânt soroc, să nască.
Porțile se închid, una, câte una...
Nimeni nu dorea, în casă minunea,
Nimeni nu L-a vrut, pe Cel, ce-a lăsat cerul...
Nimeni n-a dorit, să-I cunoască misterul;
-” Spune tu, creștine!... Tu Il lași în drum!
Sau îți deschizi ușa, și-L primești acum?!
Bethleem, oraș vestit, ai respins harul,
Ca în a ta casă, să Se nască - Vlăstarul!
L-ai lăsat în drum, L-ai trimis în grajd,
Printre animale, candele ce ard;
Pus pe scutece de paie, încălzit de animale,
Spălat, de sfintele lacrimi, ale mamei sale:
Prunc venit din ceruri... Sărac Te-ai Născut!
Deși tot universul, e Al Tău Regat.
- Spune tu, creștine!... Îl Lași să Se Nască...
În Bethleemul, umila ta, casă?

Norii fac cale, îngerii coboară,
Cântă-n cor natura, îngerii în slavă;
Magii și păstorii, urmăreau cu grabă...
Steaua ce prevestea: - O noapte aparte!
Voiau ca să vadă, totul îndeaproape,
Și să fie primii în descoperire,
Și ce stă scris din vechime, despre
Fiul de Dumnezeu, ce-avea să Se nască.
-” Spune tu, creștine!... ai urmărit steaua...?
Ai ajuns la iesle?... - I-ai Făcut Chemarea!?
Să intre în casă... Să nu stea afară?

S-au grăbit magii, s-au grăbit pastorii...
Ca să fie singuri, descoperitorii;
-” Spune tu, creștine!... Cât de des Îl cauți?
Cât de des îngenunchezi, la staul...
În câte dimineți tu, te rogi primul...
Cât de bine cunoști... către Staul, drumul...?
Ți-e calea bătătorită?... Sau plină de pălămidă...
Porți tu nașterea, Pruncului în inimă...?
Cât de des cauți,... locul unde S-a născut...
De câte ori ai deschis ușa... când El a bătut?

Magii și păstorii, descărcau desagii,
Daruri prețioase, I-au pus la picioare,
Și-au îngenunchiat în fața Minunii;
” Fericiți!” - s-a împlinit, prevestirea Scripturii.
-” Tu, creștine!... Ce porți în desagi...
Care-ți este darul, ce-l dăruiești azi?
Ai tu smirnă, și tămâie, pietre prețioase...
Adunate, din încercările spinoase
Și rugă fierbinte, adunată-n dimineață,
Pune-ți azi pe altar, inima ta păcătoasă.

-” Mag obosit!... azi mai ai o șansă,
Lasă ușa inimii deschisă larg...
În ea să Se Nască, Isus cu drag,
Pruncul venit, din marea albastră.
Magul obosit, azi, iți dăruiește, unicul dar,
Inima jertfă pe Altar,
Și toată viața, iți va cânta cu drag,
Aici în Valea Plângerii, Isus
Umilul Mag.
-” Bine-ai venit, Prunc Minunat!
Cu toții deschidem ușa inimii,
Azi să intri, și să rămâi,
Iar noi, Te vom aștepta... ca să revii,
Să ne duci în mărire, unde...
Te vom sărbători, o veșnicie,
Rege minunat!