În vals ameţitor de galben-ruginiu şi vişiniu
Sunt invitată să mă prind în dansul-
(Ameţitor al toamnei vals târziu...)
Ce-acoperă cu cenuşiu norii şi cerul
Ce până ieri era atât de albăstriu...
Îmi bat în geamuri insistent, petale colorate,
Aş vrea să le "dansez" la piept,
Să le feresc de "toamna încruntată"
Şi de răceala-i, să mi le feresc.
M-ating în plâns, în jalnic plâns
Ca balerinele pe scenă...
Şi-n dans -color se-avântă, iar pornesc...

***
Dar mă trezesc şi-mi zic în gând:
Nici toamna... nici iarna, nu-i eternă.
Îmi strâng în suflet "primăveri",
Pornesc cu gândul spre... departe,
Spre infinit... spre Dumnezeu,
Ce-n orizont, cerul, de pământ desparte.
"Mă împrimăvăresc" ca să rezist
Toanelor de toamnă răsfăţată,
Îmi iau creionul şi vă scriu:
E-o toamnă - atât de minunată...