E atât de greu în cenuşia lume,
S-asculţi doar Adevărul şi să-l crezi,
Când noaptea cea pustie, fără nume
Acoperă Lumina sub lespezi.

În numele religiilor de carne
S-au înălţat atâtea turnuri de Babel,
Dar piatra lor într-un nisip ce se aşterne,
Ne arată o religiune de rebel.

E atât de greu să înţelegi credinţa
Că nu-i o trambulină către Cer
Căci cât de sus ne-am avânta fiinţa
Suntem legaţi de lanţul cel de fier.

Religia-nalţă masive catedrale,
În bezna lor să îl ascundă pe Christos,
Credinţa e lumină vie-n Vale,
Călăuzind pe omul păcătos…

Credinţa nu înalţă stânci şi pietre
Pentru un vis uman ce-i trecător
N-aduce jertfa moartă a lui Cain
Iluzia şarpelui amăgitor.

Religia cere omului să suie
Un munte înalt spre Dumnezeu,
Credinţa arată pe Christos în cuie
Lovit pentru păcatul nostru greu.

Cărare fără capăt e religia,
Sunt mii ce se pretind din Infinit
Dar Calea, Adevărul şi Viaţa
E doar Isus cel răstignit.

Prin moarte şi înviere avem credinţa
Putere doar în Numele Său Sfânt!...
Religia se scufundă în abisuri,
Dar noi trăim în Cer chiar pe pământ!

Iar într-o zi istoria îşi va scrie
Un ultim rând pe acest pământ
Credinţa va striga de bucurie,
Rascumpăraţi vor înalţa eternul Cânt!...