Priveliști efemere
Mă cheamă la o parte;
În cuibul viselor din ere,
În fila veche de la carte.

Se scrie rând cu rând istoria
Și camioane cu moloz
Îngroapă nesătule gloria
Unui destin pictat cu roz.

Privesc din trenul de aici
Cu ochii drepți ai conștiinței
Și-aud doar pocnete de bici
De pe câmpia suferinței.

Mai am o clipă, doar puțin
Din drumul meu spre nemurire
Isus m-atrage ca să vin
Spre dulcea veșnică iubire.

Și-atunci nu va mai fi nimic
Nici greu, nici dor nici suferință
Vor fi doar lanuri spic cu spic
Și doar parfum a biruință.

Grăbește azi cât ești în tren
Și-ntinde-ți mâna spre Isus
Și spune-i firii tale-n plen:
De azi mă schimb și merg în sus!
07.11.2013.