Pilda iertării

Când Doamne, am priceput
Prin drama cea de la Calvar,
C-ai Tăi duşmani nu au ştiut
De răul crunt ce Ţi-au făcut,
M-a luminat preasfântul har.

Că-acolo chiar, la răstignire
Când joc de Tine îşi băteau,
S-a cimentat scumpa Iubire
În planul sfânt de mântuire,
În răni de cuie ce-ţi făceau.

Atunci, pentru a lor iertare
Pe Tatăl Ceresc, L-ai rugat,
Să-i ierte în milă şi îndurare
Pentru cumplita lor lucrare,
Căci nu ştiu ce-au crucificat.

Astfel, Tu ne-ai lăsat o pildă
Ca pe duşmani noi să-i iubim
Chiar de ei vor sa ne prindă,
Şi-n ura lor să ne cuprindă
Prin nedreptăţi ca să pierim.

Pe acest drum, ce ai trasat,
Drumul preasfânt al umilirii,
Azi sensul vieţii, l-am aflat
Căci sus la cruce m-ai salvat
Prin taina ascunsă a Jertfirii!

Slăvit să fii, Isuse Doamne,
Pentru preasfânta Ta iubire
Ce-n suflet picurii să toarne
Şi gânduri rele să răstoarne,
Ea a-nceput, spre mântuire!

Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2013