În taina mâinilor Tale Stăpâne,
În dulci mângâieri modelând,
E-un strop de Iubire din Tine
Picurat într-un boț de pământ.

Sunt eu, un nimic ce l-ai vrut
Să-Ți poarte al inimii gând
Și Nardul, din vasu-mi de lut
Pe picioarele Tale curgând.

Cu stropi de Lumină din Soare,
Când gându-Ți în chip îl aduni,
Simți peste vremi că Te doare
Transformarea-n cunună de spini.

Și bici Tu mă vezi, peste vremi,
Pironul ce palma-Ți străpunge
Și totuși, la Tine mă chemi
Pe-o Cale trasată cu Sânge.

Văzutu-mi-ai lutul mușcând
Din fructul din pomul oprit,
Adamul reîntors în pământ,
Tu, Doamne și-atunci m-ai iubit.

Sunt o probă în rechizitoriu,
Înportiva șarpelui vinovat,
Înșelată cu-a lui rai iluzoriu,
Dar Tu și atunci m-ai vegheat.

Și iarăși din gându-Ți mă curgi,
Pe sub măslini, în lacrimi mari,
Mă-ntorci la Golgota-ntre cruci,
Sub Jertfa Ta, între tâlhari.

Mă naști din nou, în grea durere,
În milă, îndurare, mă-nfășezi,
Mă hrănești cu Lapte și Miere,
Să zburd, s-alerg pe plaiuri verzi.

Biruind mă treci prin toate,
Pe brațe mă legeni duios,
De mii de splendori îmi faci parte,
Inima-i plină de Tine, Cristos.

Tu nu ai vrut toamna să-mi fie
Sub lacrimi, tăciune de flori,
O îmbrac, ca o frumoasă ie
Cusută în cereștile culori.

Preamărit fii Tată, de-a pururi,
Duhul Sfânt și Fiul Tău jertfit!
Primit-ai durerea Iubirii,
Dovadă că mult m-ai iubit.

Amin!