De am exclude răul din orice ipoteză
Și viața ar decurge în pace și-armonie,
Nu ar mai fi războaie, trăiri în antiteză,
Nici lacrimi și durere, ci numai bucurie.

De am exclude răul din gânduri și simțire,
De am căuta sfințirea în totul și în toate,
Am practica trăirea în pace și iubire,
Cu inima arzândă și dor de libertate.

De am exclude răul din toată existența
Și am privi puzderia de stele-n nopți senine,
Am înțelege taina și însăși chintesența
Întregii existențe, ce-a fost, este și vine.

Dar cum în noi există prăpăstii și revoltă,
Adamice păcate ce ne-au orbit vederea,
O lege-a gravitației ne-a despărțit de boltă,
Lăsându-ne ca zestre plâns, trudă și durere.

Ne-ar aștepta adâncul cu bucurie spână,
O lume de-ntuneric și scrâșnete de dinți,
Dar harul și-ndurarea ne-a mai întins o mână,
Găsind o nouă cale s-ajungem iarăși sfinți.

În împletiri divine de dragoste, iertare,
Ne-a fost dată o șansă să reabilităm
Tot ce-am strivit sub talpa perfidă, sfidătoare
Și cu-aripi noi de îngeri spre ceruri să zburăm.

O Pâine-a vieții vine să ne hrănească Terra,
Un Betleem separă ce-i vechi de ce e nou,
Izvorul vieții însuși poartă pe umeri sfera
Și nu are galoane, nici aer de erou.

Umil intrat în lume, Isus, Om al durerii,
S-a dat ca jertfă vie ca să primim iertare,
Această taină poartă scopul reconcilierii,
Între Dumnezeire și om, o împăcare.

Nu este-alternativă, nu este altă cale
De-a ne întoarce-Acasă, decât prin Mielul Sfânt,
Renunță la păcate, ridică-te din vale,
Te scutură de tină și ia-ți spre cer avânt!

08/11/13, Barcelona- Lucica Boltasu