Incursiune

Autor: Lucica Boltaşu | Album: Dincolo de cuvinte | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 08/11/2013

Am vrut să fac o incursiune
În timp, în ani și în decenii,
Dar zborul printre constelații,
Făcu să intru-n alte spații
Ce-s măsurate în milenii.
Aveam elanul unui vultur
Dar am oprit a mea plutire;
Văzând o stea mai luminoasă. . .
Era atâta de frumoasă
Că m-a umplut de fericire.

Aveam tovarăș Carul Mare
Și aștrii mii, ca spectatori,
Mai hotărât ca niciodată,
Am vrut să-i fiu și eu surată,
Să fiu un soare printre sori.
În limitarea mea, fărâmă,
Un fir de praf fără valoare,
Vedeam doar faimă și mărire,
Un drum pavat cu strălucire
Și o trăire arzătoare.

Am acceptat să îi iau locul,
Un substitut pentru o vreme,
Nu am văzut mai mult de sine,
Mă umplu și-acum de rușine,
Căci eu visam doar diademe.
Dar realitatea a fost alta,
M-am deșteptat într-un ungher,
Pe-un strat de paie umezite,
În haine vechi și zdrențuite,
Înconjurat de vânt și ger.

Apoi, urmat-au ani în care,
Crescând ca pui de om pe glie,
Am înțeles care-i menirea,
De ce pierdut-am strălucirea
Și am căzut din veșnicie.
Am încercat să rabd ispita,
Să fiu învățător, să iert,
Să vindec, să dau apă, pâine,
Să nu mă-ngrijorez de-un mâine,
În toate am clacat, e cert!

Apoi, când a venit și clipa
Să mă confrunt cu o trădare,
M-am făcut mic, în plâns și rugă
Am strigat: vreau să fiu o slugă!
Povara asta-i mult prea mare!
Nu pot să fiu pe cer o stea!
Nu pot sub bice să rezist!
Nu pot să beau oţet şi fiere!
Nu pot să rabd chin și durere!
Nu pot să-nlocuiesc pe Crist!

Și înc-o dată văd prin spații,
Cum se deschide drum de har,
Mă aflu jos lâng-o răscruce,
În stânga lumea-n, dreapta-o cruce
Și sensul lor e-atât de clar. . .
Pentru povară, pentru vină,
De-ar fi ca să plătesc odată,
Întreaga lume de-aș deține,
Nu m-ar spăla de-a mea rușine
Şi de-a mea viaţă idolatră!

Dar harul Tatălui din cer,
Prin Fiul Său Isus Cristos,
Ne-a dat țărâna-n moștenire,
Timp de căință și gândire
Pentru un viitor frumos.
Să învățăm ce e smerenia,
Iertarea, dragostea, jertfirea,
Mândria când vrea a conduce,
Să-ngenunchem degrab' la cruce
Căci e prea grea substituirea!

08/11/13, Barcelona-Lucica Boltasu

Deosebit îndrumător pentru a ne cunoaște locul și starea, vrsuri de excepție înălțate spre Cer de sub Cruce. Dumnezeu, care ți-a dat atâta frumusețe în vers și în trăire, să te îmbrace în strălucirea lui.Mi-aduc aminte că am mulțumit Domnului că sunt pământ „Și niciodată n-oi putea să scapăr,/
Din sfera mea pretenții de Luceafăr” și acum găsesc versurile tale în același Duh, aceeași călăuzire.
Dumnezeu să fie cu tine, sora Lucica dragă, să-ți fie sprijin în toate, Dumnezeu să ne țină unite în
Iubirea Lui.

Adăugat în 09/11/2013 de ana_haz51

Incursiune-n autor...
Fara adaugiri caci versurile deapana amintiri, nazuinte, doruri si marea intilnire
Respect alegerea facuta cu intelepciunea data de sus.
Fi bogata in Isus Domnul!.

Adăugat în 09/11/2013 de sanda_tulics

Mesaje clare, cercetatoare si ziditoare, o reusita a poeziei crestine, fiti binecuvantata!

Adăugat în 09/11/2013 de floridinmaracineni

Parca as citi despre mine...sau poate despre un alt suflet cu o poveste asemanatoare...ori poate despre atatia altii care se regasesc in aceste versuri.
Scrisa atat de bine, cursiva in versuri si idei, imagini si sentimente redate cu acuratete, poezia reprezinta, de fapt, identitatea pierduta si regasita a fiecarui om care ingenuncheaza la cruce.

Adăugat în 09/11/2013 de francu.cristina

Acest poem e "Luceafarul" dvs, sora Luci, un luceafar ce-a trecut prin metanoia...

Adăugat în 09/11/2013 de loredanam

Nimic ce este in om nu este bun, nimic nu are valoare, doar raportat la Domnul Isus si prin harul Tatalui suntem ceea ce suntem.Toata slava e a Lui si intotdeauna sa Il inaltam caci prin El sunt toate,slavit sa fie Domnul in veci, Amin! Fiti binecuvantati cu totii dragii mei!

Adăugat în 09/11/2013 de lboltasu

Cu picioarele prin stele și cu râtul printre grele. Așa am umblat prea mult. Și mulțumesc lui Dumnezeu că mă pune în poziție normală - cu picioarele pe pământ și aripele în ceruri. Dumnezeu să Vă binecuvânteze, soră Lucica! (îmi cer scuze că demult n-am dat cu citirea la Resurse, dar azi am primit și bucurie și satisfacție întâlnindu-mă cu D-voastră)

Adăugat în 09/11/2013 de bragagiu

O poezie măreață în care te regăsești din când în când ca într-o fotografie uitată de timp. Fii binecuvântată de Domnul Dumnezeu.

Adăugat în 11/11/2013 de Ioanhapca