Închinarea la idoli
(Osea cap. 1,2)


În Iuda, împărați domneau
La fel era și-n Israel,
Cu toți în mărire trăiau
Și teamă, nu aveau defel

Osea, un prooroc era
Pe care Domnul l-a trimis
O soață stricată să-și ia
Să se împlinească ce e scris

El, omul Domnului era
Și s-a supus, a ascultat
Și tot ce Domnul îi spunea
El împlinea, ne întârziat

El cu Gomera s-a însurat
Un fiu din ea, s-a zămislit
Numele Izreel i-au dat
Cum, de la Domnul au primit

Prin numele ce i-l puneau
Domnul voia să-i pedepsească
Casa lui Iehu dărâma
În Israel să nu domnească

În valea Izreel dorea
Să sfarme arcul, să îl rupă
Casa lui Iehu n-o mai vrea
Ca Israelul, să-l conducă

Gomera iar a zămislit
O fată acum, ea a născut
Lo-Ruhama fata s-a numit
Așa, cum Domnul iar a vrut

Dar Domnul, milă va avea
De Iuda și de ai ei Casă
Și prin putere o va scăpa
La moarte, nicicum nu o lasă

Osea un fiu mai primește
Ei, Lo-Ami nume i-au pus
O tălmăcire se primește
Căci Domnul spune, ce-i de spus

Căci Lo-Ami se tălmăcește
"Acesta nu-i poporul Meu"
Prin asta, Domnul le vorbește
Că nu e al lor, Dumnezeu

Dar Israelul se mărește
Mulți, ca nisipul ei vor fii
Domnu-i adună, îi unește
Și-o căpetenie va domni

Domnul apoi le proorocește
Copiii lor, ce s-au născut
De mama lor care curveste
Și-n necredință, i-a născut

Curviile să îndepărteze
Caci Domnul, o va pustii
La viață ei ca să vegheze
Altfel, cu toții vor pieri

Domnul milă nu va avea
De a ei fii, ce-s din curvie
Setea și foamea va lăsa
Să piară și să nu mai fie

Ibovnicii să n-o găsească
Ca să-i aducă de mâncare
Și setea să nu-i potolească
Spre ea, nu vor găsi cărare

Pe Domnul ea nu-L recunoaște
Chiar dacă toate le-a primit
Și să asculte nu voiește
Dar acum, totul a plătit

Nici grâul nu l-a prețuit
Nici hrana, ce a căpătat
Nici haina ce-a acoperit
Al ei trup, care s-a spurcat

Acum tot Domnu-i va lua
Vii întinse, livezi de smochini
Și în păduri le-a preschimba
De fiare rele, vor fi pline

Pedeapsa mare va primi
Pentru baali, ce i-a avut
Căci Domnul o va părăsi
El, îi urăște atât de mult

Pe idolii care-s făcuți
De mâna omului, creați
Pe cei ce-s morți și sunt tăcuți
Pieirii cu toți, vor fi dați

Pe mama aceasta blestemată
Într-un pustiu, Domnul o duce
Acolo, viile-i arată
Și spre nădejde o conduce

Ea se apucă de cântat
De tinerețe-și amintește
La tot, ce în viață a căpătat
Ea cugetă și se gândește

Acei baali Domnu-i va scoate
Din gură, să nu-i mai rostească
S-aducă pacea El socoate
S-o lase, să se liniștească

A Lui logodnică va fi
Prin marea ei credincioșie
Și lucruri bune va împlini
Ca bună și dreaptă soție

Toate în mâna i s-or da
Și bunăstarea va domni
Iertare iar vor căpăta
A Domnului popor, vor fii.

va urma