Mă întreb...

- ”Oare?!... cum ne va fi întâlnirea!?
Vor fi zorii, apusul, sau noaptea...
Când vom sta, față în față?!
Inima-mi va bate,... cu speranță,
Străpunsă de săgețile iubirii,
Ne vom uni dorințele privirii,
Norii vor țese mreaja îngerească,
Văzduhul, cu stele o vor tivi.
În depărtare... ecoul să se audă,
Cu susur... din umila-mi rugă,
Și-al meu cânt, pe-al strunei harpă!
Privirea-mi!.. fulger de iubire,
Sufletul!... tunet de trezire,
Gânduri pe adieri țesute,
Miile de dorinți neîmplinite.

Covor de curcubeu,
Pământul meu.
Pomi cu flori
Înrourați în zori,
Căutându-Te mereu...
Pe drumul meu,
Prin munți, câmpii, și dealuri,
Prin apele, cu nuferii ascunși.

-”Oare?!... Cum va fi?...
Mă întreb în fiecare zi!....
Când mă voi schimba?....
În voalul razelor de soare!...
Purtata pe adieri de zare...
De mână să mă tii,
În zbor spre veșnicii:
De-o viață, Te-aștept Să Vii,...
Cu un dor nesfârșit...
Printre nori, să Îți șoptesc,
Cât de mult, eu, Te iubesc.
Lutul sa-mi rămână jos.
Sufletu-mi să urce sus.
Cu candela mea, foc nestins,
Lumina-n zbor, spre Paradis
Să mă conduci spre fericire...
Sus, în Patria Divină.
Tăcerea-mi va fi înlăcrimată,
Dorind mult, s-ajung Acasă
Unde să plâng de bucurie,
Uitând pe vecie...
De lume, de tristeți, de suspine.