Ascultă Doamne, ia aminte
La glasul cererilor mele!
Smerită Îţi vin înainte
Umilă, eu Te rog fierbinte;
Să-mi ierţi toate greşelile.
Pentru că ştiu că-s păcătoasă
Şi, nu fac tot ce este bine;
Întinde-Ţi mâna şi o lasă
Peste toţi robii Tăi din Casă
Care vin să Ţi se-nchine.
Şi să nu iei Doamne în seamă
Mintea şi gândurile-mi toate.
Ajută-mă când glasu-Ţi cheamă,
Să vin la Tin' şi să n-am teamă
Când vin cercări şi ,,vântul bate''.
Sunt slabă şi fără putere
Şi n-am deloc înţelepciune;
De-ai vrut să mă-ncerci cu durere
(pedeapsa păcateleor mele);
Primesc, pentru că-i de la Tine.
Căci ştiu că Tu nu dai mai mult
Decât omul poate duce;
Te rog, o, Domnul meu Cel Sfânt
Cel care-ai venit pe pământ;
Lasă peste mine-a curge
Un picur, din sfântu-Ţi sânge,
Să se prelingă-n trupul meu;
Şi ochii mei nu vor mai plânge,
Iar trupu-mi nu se va mai frânge;
Căci am primit Sângele Tău!
A.N
9-11.2013 Firenze
fie Domnul sprijinul tău în fiecare pas al vieții.Mi-a plăcut mult chemarea ta la unitate frățească din
poeziile anterioare, Dumnezeu să ne ajute, știu că am scris și eu „Fraților mei” tot în sensul acesta,
minunat este Dumnezeu care ne unește în dragoste frățească, să ne rugăm unii pentru alții.
Multe binecuvântări!