Alte mustrări pentru Israel
(Osea cap. 7,8)


Când Domnul gânduri bune are
Pe Israel sa-l lecuiască
Samaria începe tare
În răutate să trăiască

Și Efraim e-n răutate
Cu vicleșug cu toți lucrează
Hoții dau buzna în cetate
Afară jaful, întinează

De Domnul deloc nu au teamă
Că vede faptele lor, rele
Nu se gândesc că vor da seamă
Și rușine, nu au de ele

Pe împărat înveselesc
Tot prin minciuni și răutate
Cu toții falși îl preamăresc
Iar faptele lor, sunt stricate

Iar căpeteniile vin beau
Cu toți au capul amețit
Iar împărații, mâna dau
Cu cei ce au batjocorit

Curse la alții să întindă
O noapte întreagă se gândesc
Mânia lor, sta să se aprindă
Și ura rea, în ei mocnesc

Și ca o turtă-i Efraimul
Care întoarsă nu a fost
Străinii își varsă veninul
Și el suferă, fără rost

Puterea lui este mâncată
De cei străini, ce mila n-au
Și bătrânețea se arată
Iar cei răi în Efraim, stau

Dar Israel a sa mândrie
Prin fapte o mărturisește
Nu vor ai Domnului să fie
El, pe dreptate-i pedepsește

Ca o naiva turturica
Asa, a ajuns Efraim
De Domnul acum le e frică
Și cu fuga, într-una o țin

Egiptul către el îi cheamă
Dar, spre Asiria se duc
Efraimul e prins de teamă
De Domnul mereu, se ascund

Dar Domnul tot îi pedepsește
Sunt necinstiți și mincinoși
Mândria lor, nu se smerește
Sunt lacomi și necredincioși

Iar gândul lor, doar la must este
Sunt lacomi, răi și răzvrătiți
Acuma, Domnu-i pedepsește
El, crede că sunt prefăcuți

Mai marii lor toți vor cădea
De sabie, vor fii uciși
Căci gura multe le vorbea
Spre Domnul, nu erau deciși

Sa sune trâmbița că vine
Vrăjmașu-n Casa Domnului
Ei cu puterea lor vor ține
Dar nu vor găsi mila Lui

Și către Domnul vor striga
Toți cei ce stau în Israel
Dar nimeni nu se va îndura
Nimeni, n-are milă de el

La fel ca cei din Efraim
Nici Israel nu s-a supus
Păcate au făcut din plin
N-au ascultat ce li s-a spus

Și idoli mulți ei și-au făcut
Turnați din aur și argint
Vițelul ce l-au conceput
O scârbă, pentru Domnul sunt

Iar al Samariei vițel
Fărâme, Domnul l-a făcut
Idol făcut de Israel
Dar Domnul, în bucăți l-a rupt

Fiindcă ei vânt au semănat
Și atunci, furtună vor culege
Domnul nimica nu le-a dat
Din hrană, nu au ce alege

Și chiar dacă hrană ar fii
Doar, cei străini o vor mânca
Ogoarele va pustii
Și ele grâu nu le va da

Iar Israelu-i nimicit
Ca un vas fără de preț este
De Domnul lor ei au fugit
Dar El, mereu îi urmărește

Ca Efraimul au făcut
Care altare au zidit
Și Legile nu le-au ținut
Pe idoli, mai mult i-au iubit

Pe altare jertfele aduc
Cu a lor carne se hrănesc
Cu toți numai spre rău se duc
Pe Domnul îl nesocotesc

Pedeapsă mare vor primi
Caci ei de Domnul au uitat
Cetăți în foc s-or mistui
Va arde și al lor, palat.

va urma