Să nu laşi tu ca deznădejdea
Să te cuprindă-aşa uşor!
Adu-ţi te rog aminte, astăzi,
Că ai un bun mântuitor!
Să nu mai crezi că totul este
În van, şi că nimic, nimic,
Nu e posibil; "e-o poveste"!
Să ştii: cu Domnul, mă ridic!
Şi doar cu El, voi sta mai tare
Pe lângă pribegia mea!
Dar vei putea scăpa, tu, oare?
Nu sta în deznădejdea ta!
Mă lupt cu morile de vânt,
Şi sunt minţit. Ba chiar lovit.
Mă doare că pe-acest pământ
Mă văd un deznădăjduit...
Dar cum să fie, că aici,
E viaţa asta mult prea scurtă!
Dar cum să scapi de griji şi frici?
E greu...dar chiar şi viaţa uită...
Nu voi putea de unul singur!
Dar cu Isus voi triumfa!
Îmi voi uita starea, şi sigur,
Se schimbă viaţa...e a Ta!
Deznădejdea...amara deznădejde...aşa este când priveşti opac şi fără să vezi viitorul...