Ce-i credința fără fapte?
E un sunet gol de tobă.
E ca norul fără ploaie,
E funingine din sobă.
Cine sunt religioșii,
Care spun că au credință?
Când, politicoși, refuză
Drumul cel de pocăință.
Cum se înfoiesc azi unii,
Ca și pana de păun,
Că-s modele în credință,
Doar de Paște sau Crăciun.
Cine sunt acei ce urlă
Că pe Dânsul Îl cunosc,
Prin învățături din dogme
Și dietele din post.
Mulți se cred perfecțiunea,
Căci sunt buni de lăudat.
Și le place mult mândria,
Când orgoliu-i asaltat.
Cine-s cei ce-și suflă-n ceafă,
Care cred că nepăsarea
Le va șterge spuma morții,
Fără-a știi cine-i Salvarea?
Cum aclamă azi mulțimea,
Că-s creștini înscriși cu acte,
Ce alergici devin unii,
Când e vorba și de fapte.
Mintea este buletinul,
Inima-i certificat
De credință și de fapte,
În Hristos Cel înviat!
Viorel Balcan 17 octombrie 2013
26. Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
27. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Iacov 1 26-27
Capitolul urmator
17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Iacov 2-17
Să fim treji și să memorăm la aceste versete. Domnul să ne ajute pe fiecare. Amin.