Un dor își țese pânza grabnic
peste a inimii simțire,
cernând apoi un gând nostalgic
înfășurat în amorțire.

Și mintea toarce dintr-un caier
un vis mărunt de adorare
ce-l mâzgălește un sfânt înger
cuprins de graba cea mai mare.

Ca pleoapa zorilor îndată
se va deschide fără zare
să picure roua curată,
grăbind pământu-n deșteptare.

Și vor porni cântări divine
ca un izvor de apă rece
ce se grăbește să suspine
un zâmbet dureros de dulce.

Iar pasările cântătoare
se vor grăbi în cântecele
să-L preamărească fiecare
pe Creatorul dintre stele.

Și eu ca o umilă roabă
ce se deșteaptă din visare
voi scrie gamele în grabă
și le voi agăța de soare...

Galati, Cristina Magdalena Francu