Domnul îi mustră mai departe
(Osea cap. 9)
Lui Israel Domnu-i vorbește
Prin gura proorocului spune
Nenorocirea le vestește
Hrana pentru el, nu va pune
Căci Israelul a curvit
Cu alți idolii s-a întinat
Pe Domnul, nu L-a prețuit
La tot ce-i fals s-a închinat
Must, teascul nu le va mai da
Aria, va fi părăsită
Și nu vor mai avea ce bea
Iar hrana le va fi sfârșită
Iar Efraimul va pleca
Înspre Egipt acum se îndreaptă
În Asiria vor mânca
Hrană spurcată, necurată
Vinul și pâinea sunt de jale
Iar Domnul așa, n-o primește
Acei ce merg pe a lor cale
Domnul de la ei nu primește
Căci totul este necurat
Așa lor li se proorocește
În Casa Domnului, n-au stat
Acolo, Domnul nu-i primește
Ziua pedepsei, acum vine
Ei cred că proorocu-i nebun
El de distrugere le spune
Nimic nu prevestește bun
La pândă Efraimul stă
Lațuri înspre prooroc întinde
Cu răutate, totul dă
Cu gândul pe el, de a-l prinde
S-au afundat în stricăciune
Și Domnul îi va pedepsi
Ca niște struguri în pustie
Cu toți încet, ei vor pieri
La idoli ei s-au închinat
Și s-au spurcat la Baal-Peor
Pe Dumnezeu, L-au supărat
Atrag pedeapsă asupra lor
Iar slava lui Efraim zboară
Căci nici o naștere n-a fii
Și vor pieri toți ca să-i doară
Nimic, nu s-a mai zămisli
Și celor care au copiii
Viețile lor, vor fii luate
Durere și jale va fii
Blesteme peste ei, sunt date
Căci Efraim cu mana lui
Copiii la moarte își dă
N-au făcut voia Domnului
Și în nelegiuire stă
Și răutatea lor cea mare
Domnul, la Ghilgal a văzut-o
În răutate se întrec tare
Iar asta, Domnul a scârbit-o
Și Efraimul e lovit
I se usucă rădăcina
Copiii care i-au iubit
Se duc, fără să-și știe vina
Ei, printre neamuri vor pleca
Și mereu vor fi rătăciți
Necazuri mari vor îndura
De Domnul ei sunt părăsiți.
va urma