Mai sus de nori, e-o patrie cerească;
Urcăm spre ea cu fiecare zi.
Necazurile vor să ne oprească,
Dar nu ne temem, fericiţi vom fi.

Mai sus de nori e-o pace ideală
Nu bat nici vânturi, nici furtuni nu sunt.
Fii curajos, din îndoieli te scoală,
Nu-ţi pironi privirile-n pământ!

Ai fost creat ca să priveşti spre stele
Şi prin credinţă, aripi ai primit
Să poţi zbura mai sus chiar decât ele.
De ce stai prin hăţişuri, toropit

De griji, de întristări şi neputinţă?
Uiţi că în ceruri sus vei fi primit?
Întinde-ţi aripile de credinţă
Şi-apoi planează lin înspre zenit!

Mergi spre izvorul veşnic de lumină
Spre care dragostea te va-nsoţi
Căci ai fost dezlegat de orice vină
Prin Cel care în locul tău muri.

Călăuzit de raza de lumină
Înalţă-te mai sus necontenit
Aruncă-ţi jos veşmântul greu de tină,
Străbate drumul către infinit.

Priveşte-n sus, lăsând în urmă norii
Şi negura ce te-a înconjurat!
Încă puţin şi vei simţi fiorii
Păcii eterne, spre care-ai zburat.